Ce înseamnă hiperhidroza?
Hiperhidroza, cunoscută și ca transpirație excesivă, reprezintă o reacție exagerată a glandelor sudoripare, care duce la producerea anormală a unei cantități mari de sudoare. Este normal să transpirăm în situații de efort fizic, căldură sau anxietate, deoarece transpirația este un proces fiziologic.
Hiperhidroza nu este o afecțiune periculoasă, dar poate afecta activitățile de zi cu zi și poate avea un impact negativ asupra aspectului psihosocial (izolare socială, evitarea contactului fizic, disconfort în public).
Tratamentul hiperhidrozei (transpirația excesivă)
În ceea ce privește tratamentul acestei afecțiuni, de-a lungul timpului, s-au încercat mai multe terapii locale, cum ar fi utilizarea clorurii de aluminiu, talcului sau iontoforeza (aplicarea curentului galvanic prin pielea scufundată într-un recipient cu apă), însă acestea nu au dus la o ameliorare semnificativă și de durată. De asemenea, există proceduri chirurgicale invazive, precum chiuretarea glandulară, lipoaspirația sau simpatectomia toracică, care nu au prezentat rezultate semnificative în îmbunătățirea calității vieții pacientului și care pot avea un grad variabil de recurență.
Cel mai eficient și sigur tratament constă în injectarea de toxina botulinică, care acționează prin blocarea funcției glandelor sudoripare în zona injectată, conducând astfel la reducerea sau chiar dispariția transpirației.
Tipuri de hiperhidroză
Hiperhidroza poate fi de două tipuri: generalizată și localizată. Hiperhidroza generalizată afectează întregul corp, în timp ce hiperhidroza localizată este limitată la anumite regiuni, cum ar fi palmele, tălpile picioarelor, fața sau axilele. Această afecțiune poate fi însoțită de mirosuri neplăcute, favorizate de colonizarea bacteriană.
Există două categorii principale de hiperhidroză: hiperhidroza primară și hiperhidroza secundară.
- Hiperhidroza primară (idiopatică) este caracterizată de transpirație excesivă fără o cauză specifică identificată. Aceasta apare de obicei în copilărie sau adolescență, și poate avea tendința să se amelioreze în timp sau să persiste pe întreaga durată a vieții. Transpirația în hiperhidroza primară este bilaterală și relativ simetrică, afectând activitățile zilnice. Persoanele afectate experimentează cel puțin un episod pe săptămână, iar există adesea un istoric familial pozitiv. De asemenea, transpirația excesivă în hiperhidroza primară nu apare în mod obișnuit pe timpul nopții.
- Hiperhidroza secundară este asociată cu anumite afecțiuni sistemice. Aceasta poate fi declanșată de tulburări metabolice, obezitate, diabet, menopauză, hipertiroidism, boli febrile și poate fi rezultatul administrării unor medicamente concomitente, cum ar fi antipsihoticele și corticosteroizii. De asemenea, tulburările psihice pot fi implicate în apariția hiperhidrozei secundare.
În ambele tipuri de hiperhidroză, transpirația excesivă reprezintă o reacție exagerată a glandelor sudoripare, rezultând o producție anormală a sudorii.
Măsuri generale
- Optarea pentru articole vestimentare confecționate din fibre naturale precum bumbacul, inul sau mătasea.
- Evitarea consumului de alcool, cafea și ciocolată.
- Evitarea medicamentelor care pot cauza hiperhidroză, precum narcoticele și corticosteroizii.
- Utilizarea de pudră de talc pentru a absorbi excesul de transpirație.
- Utilizarea antiperspirantelor locale care conțin săruri de aluminiu.
- Purtați șosete care conțin argint pentru a reduce proliferarea bacteriilor și mirosurile neplăcute asociate cu transpirația excesivă.
Principalele reacții adverse
La locul injectării toxinei botulinice, la persoanele cu piele sensibilă, pot apărea următoarele reacții adverse temporare:
- Înroșire locală temporară: Pielea din zona injectată poate prezenta o ușoară înroșire, care dispare în câteva ore sau zile.
- Edem: Uneori, poate apărea umflarea temporară a zonei injectate. Aceasta de obicei se remite în câteva zile.
- Ușor disconfort: Unele persoane pot experimenta o senzație de disconfort sau ușoară sensibilitate în zona injectată, care de obicei se rezolvă în câteva zile.
- Mici sângerări punctiforme și echimoze: În unele cazuri, poate apărea o ușoară sângerare punctiformă la locul injecției, care poate duce la apariția unei echimoze (vânătăi). Acestea de obicei se estompează în câteva zile.
Este important de menționat că reacțiile adverse menționate sunt rare și de obicei minore. Cu toate acestea, în cazuri rare, pot apărea și alte reacții adverse, cum ar fi o slăbiciune musculară în zonele tratate. Aceasta de obicei nu afectează activitățile zilnice și dispare în câteva zile.
Este recomandat să comunicați orice reacții adverse sau nelămuriri medicului dumneavoastră pentru o evaluare și îndrumare corespunzătoare.
Contraindicații pentru injectarea toxinei botulinice
Există anumite situații în care administrarea de injecții cu toxina botulinică este contraindicată. Acestea includ:
- Femeile însărcinate sau care alăptează: Deoarece nu există suficiente studii care să demonstreze siguranța absolută a utilizării toxinei botulinice în timpul sarcinii sau alăptării, aceste cazuri sunt considerate contraindicații. Este important să discutați cu medicul dumneavoastră în această situație pentru a evalua beneficiile și riscurile și a lua o decizie informată.
- Persoane cu boli neurologice severe, cum ar fi miastenia gravis: Hiperhidroza și administrarea de toxina botulinică pot influența sistemul muscular, motiv pentru care persoanele cu boli neurologice severe, cum ar fi miastenia gravis, sunt contraindicate să primească această terapie. Este important să informați medicul despre orice afecțiuni neurologice preexistente.
- Contraindicații relative în cazul unor medicamente: În unele cazuri, medicamentele pe care le luați pot necesita o întrerupere temporară a tratamentului anticoagulant cu 2-3 zile înainte de procedură. Este important să obțineți acordul medicului dumneavoastră înainte de a face orice modificări în tratamentul dvs. Cu toate acestea, acest lucru este o contraindicație relativă și trebuie să fie evaluată în funcție de situația individuală.
Este esențial să discutați cu medicul dumneavoastră despre orice condiții medicale preexistente, tratamente medicamentoase sau orice alte îngrijorări înainte de a urma un tratament cu toxina botulinică. Medicul va putea evalua în mod adecvat beneficiile și riscurile și vă poate oferi recomandări personalizate în funcție de situația dumneavoastră specifică.
Înainte de procedura de injectare a toxinei botulinice, sunt recomandate următoarele:
- Evitați medicamentele antiinflamatorii nesteroidiene (cum ar fi aspirina și ibuprofenul): Aceste medicamente pot crește riscul de sângerare și pot favoriza apariția echimozelor (vânătăilor). Este recomandat să discutați cu medicul dumneavoastră despre orice medicamente pe care le luați înainte de procedură și să urmați sfatul acestuia cu privire la întreruperea sau ajustarea medicamentelor.
- Evitați raderea sau epilarea zonei tratate cu câteva zile înainte de procedură: Raderea sau epilarea poate irita pielea și poate crește riscul de infecție sau disconfort în timpul injecției. Este recomandat să păstrați părul neras sau neepilat în zona care urmează a fi tratată cu toxina botulinică.
După procedura de injectare a toxinei botulinice, sunt recomandate următoarele:
- Aplicați o cremă de prevenire a echimozelor: Pentru a reduce riscul de apariție a echimozelor (vânătăilor), puteți aplica local o cremă cu extract de arnică sau comprese reci în zona tratată. Acestea pot ajuta la diminuarea inflamației și pot promova vindecarea.
- Evitați frecarea sau masajul zonei tratate: Pentru a permite toxinei botulinice să se stabilizeze în mod corespunzător, este recomandat să evitați frecarea sau masajul zonei tratate timp de 24 de ore după procedură. Aceste acțiuni pot perturba distribuția uniformă a substanței și pot afecta rezultatele.
- Evitați efortul fizic intens, sauna, epilarea și consumul excesiv de alcool: Pentru a evita supraincalzirea zonei tratate și pentru a permite corpului să se recupereze în mod adecvat, este recomandat să evitați efortul fizic intens, sauna, epilarea și consumul excesiv de alcool timp de cel puțin o săptămână după procedură.